Da, anume aşa, şi încă pornită contra…
De la o vreme a cam început să mă doară în cot! Mă cam doare în cot de toate, de timpul de afară, de vecina care mi se plîngea că mai ia la moacă uneori de la scumpa soţiune, de telefonul care tace de atîta timp, lucru rar întîlnit în casa mea, de prietena care nu ştiu ce veveriţă a muşcat-o că a facut botic pe mine şi mai ales pe neamuri, care tare încep de la o vreme să mă cam scoată din ţîţîni. N-am să uit niciodată cum, pe timpuri, o prietena cu ceva ani mai coaptă decît mine, şi care se fripse în repetate rînduri de pe urma nemurăraiei pe care vrei să ţi-i faci şi prieteni, şi familie, şi confidenţi, mi-a zis: tu dacă te măriţi, să iei unul singur la părinţi, sau măcar cu rude puţine, dar ideal ar fi să iei unul de la internat… Aha, noroc volosatîii avui în privinţa asta.
Ideea e că, comparativ cu anii precedenţi a început să mă doară în cot de grade de rudenie, sărbători care trebuiesc petrecute cu neamurile, vizite, felicitări, bîrfe, discuţii despre soacra şi cumnata şi tot restul care implică acestă legătura de…sînge. Şi cînd te gîndeşti că tremuram la gîndul că n-am reuşit s-o sun pe soacra, sau naşa, sau şi mai rău, pe cumnata de 8 Martie, Crăciun, Paşti sau orice sărbătoare care impune o oarecare datorie faţă de cei care se cheamă rude. Acuma…zero pe portativ…Nemaivorbind de faptul că nu mai am ceartă în casă cu soţul că n-a pupat mîna soră-si, maică-si şi tot neamului de Paşti ori de Craciun. Ăla are un vjîc, nu săruta mîna, aşa e el, nu şi gata, nici preotului, nici maică-si, nici naşei, nimănui, lucru pentru care eu găseam capăt de cearta şi reproş mai de fiecare dată.
Anul asta am un vjîc eu, se pare. Nu şi gata!
Şi asta pentru că s-a făcut mare bairam pe marginea sărbătorilor astea! Personal aş prefera să am o atenţie mai specială din partea soţului, să aud vocea tatălui care nu uită niciodată să mă felicite cu una sau altă sărbătoare nu pentru că aşa cere obiceiul, ci pentru că aşa ii şopteşte lui inima de tată şi, eventual, dacă frate-miu îşi amiteşte să-mi arunce cu o piatră în geam, fiind în treacăt pe lîngă blocul meu, e bine, dacă nu, şi mai bine! De cînd şi de ce tre să mi se facă mie capul calendar că n-am fost în aria de acoperire, că aveam telefonul închis, că n-am sunat-o pe aia sau aia de dimineaţă de la 6.00 s-o felicit cu marea şi frumoasa sărbătoare de 8 Martie??? Eeeeiiiiiii…!!! Atît mi-a trebuit!!! Un reproş din ăsta şi nu-ţi mai trebuie în viaţă 8 Martie. Şi nu numai atît, vai şi de capul soţului, că tre să ma descarc cumva, ca nu degeaba m-am maritat 
!!!
Iată de ce, daca ai ceva sfînt de sărbătorit, acelaşi Paşte, Crăciun, sau, mă rog, 8 Martie, sărbătoreşte cu cine vrei tu, nu cu cine se cere, sau cu cine este indicat, că nu de altă, dar rişti să nu mai ai sărbătăare ci… mare durere de cap, or, din astea avem şi fără ocazii speciale.
Comentarii recente