Această perlă nu se scoate la licitaţie!
Există atîtea stereotipuri, şabloane şi prejudecăţi în viaţa unui om, nu le poţi pune pe cîntar. De la o anumită vîrstă omul nu mai poate fi “modelat”, el trăind după propriile principii, fie ele şi greşite.
Principiile şi şabloanele însă obosesc de la o vreme. Te trezeşti într-o dimineaţa cu o sete de nou orizont, de zare necuprinsă, de zbor înalt, de noncontrol. Şi setea asta e mai mare sau mai mică în dependenţă de rugul la care se perpeleşte calm sufleţelul nostru păcătos. Unul arunca un vreasc, altul un buştean cît toate zilele, al treilea stropeşre cu benzină… Ardem în flăcări, sau fierbem în suc propriu…depinde de cei care alimentează focul. Eu mă temeam de schimbări, de necunoscut, de nesiguranţă. Deşi foarte sociabilă, iubeam stabilitatea, prieteni stabili, serviciu stabil (chiar daca nu pe placul meu), aceleaşi principii, aceleaşi idei, pînă a început să-mi miroase a mucegai. Şi aici au început să se producă schimbările. Unele mai mari, altele mai mici, dar cu siguranţă toate de bun augur…Oamenii noi întotdeauna vin cu împrejurări noi, cu motivaţii noi, cu noi percepţii şi noi abordări. O nouă abordare, necunoscută ţie pînă acum te poate face, sau chiar îţi poate cere, dicta să o iei de la capăt, lucru care nu te mai sperie ca altădată…
Cică mai bine un prieten vechi decît zece noi. Deacord! Un lucru însă e cert: uneori, ba chiar de cele mai dese ori, deşi într-un cerc vast de prieteni, în situaţii cu totul neprevăzute şi necalculate, nu prea se găseşte cineva care să se apropie, să te privească în ochi şi fără nici un interes să-ti spună că e în măsură să te ajute, să îţi schimbe viaţa, deşi nu i-ai cerut acest lucru. După mine, aceşti oameni merită toată consideraţiunea!!!
Aceşti oameni sînt o nouă şi foarte scumpă achiziţie în viaţa noastră.
Am achiziţionat o astfel de perlă. Mă uit la ea cu jind şi nu vreau s-o arăt nimănui, ca să nu ma întrebe careva de preţ, să nu o pună careva sub lupa, să nu mă întrebe cineva de carate etc.
Deci, o voi înfăşura în ceva steril şi o voi ascunde bine. Nu o voi purta în văzul tuturor, mă voi bucura de strălucirea ei dimineaţa în zori, ca să-mi poarte noroc…apoi…apoi o voi ascunde la loc, după icoană!
Like this:
This entry was posted on mai 12, 2010 at 12.00 and is filed under lumeşti. You can subscribe via RSS 2.0 feed to this post's comments.
Etichete: abordare, achizitie, benzina, cantar, flacari, icoana, modelare, om, perceptii, perla, prieteneie, principii, sabloane, schimbare, stabilitate, stereotip, temere, varsta, viata, zare
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
mai 12, 2010 la 12.00
Principiile greu se modelează dar șabloanele evoluează și sunt tot mai ușor de îmbrăcat să zicem. Situațiile, schimbările noi, înmulțesc cunoștințele din cerc dar prietenii din acel cerc vor fi tot mai puțini raportat mă repet la cunoștințele noi intrate în cerc. E de ținut de aceia care după cum ai scris merită considrație. Frumos scris Kipărușule!
mai 12, 2010 la 12.00
mai toti dintre noi avem principii Napocele, desi dupa parerea mea,acestea sint o mare prostie. Ce tine de persoanele in cauza..da,merita tot respectul meu. Rareori mi se intimpla sa ascult sau sa privesc pe cineva fara sa clipesc si sa sorb fiecare cuvintel ca si cum ar fi ceva de mare valoare!
mai 19, 2010 la 12.00
Viata trebuie traita nu dupa sabloane ca in algebra-pui formula corecta si merge, dar asa ca sa simti ca traiesti, evoluiezi ,acumuland noi cunostinte si prieteni.noi motivam existenta , nu ea pe noi.
Frumos articol.
mai 19, 2010 la 12.00
Multumesc! Vine un timp cind vrei sa “simti ca traiesti” nu doar alergi la servici, speli, calci, stergi praf etc…