Păduchios, păduchios, păduchios

E un banc vechi, da s-a împămîntenit într-atît încît a luat forma unei zicale. Era despre femeia care îl tot cicălea pe bărbat numindu-l păduchios şi despre cum trecuse de la a sonoriza acest cuvint la a-l mima, în situaţia cînd nu mai era în măsură să piţigăiască.
Cam aşa sîntem noi toate “reprezentantele sexului frumos”, mai puţin exemplarele exclusive care merg, împotriva firii femeieşi, adică cu mintea înainte. Deşi şi alea, au clipe cînd li se ridică lava de cuvinte ca un nod în gît, încît ele, sărmanele înghit cogîlţuri pentru a-l înnabuşi.
De cînd mă ţin minte am judecat femeile, deşi tot un atare specimen sînt şi eu. Întotdeauna am recunoscut că femeile, oricît ar fi ele de calculate, au pornirea de a “limbuta” mai mult decît pot bărbaţii să ducă. Uneori am impresia că unele depun eforturi colosale pentru a nimeri în topul celor mai cu limba despicată.
Eu…eu nu fac cu nimic abatere de la această normă. Ei, nu mai sînt eu chiar curea fără piedică, dar aşa, încît să fiu sigură că mă fac înţeleasă.
Totuşi, întotdeauna lasam loc şi pentru o părere de rău. Îmi tot reproşam mereu că sînt prea directă, că prea spun lucrurilor pe nume etc, pînă cînd…pînă cînd mi-am pierdut vocea acu vreo 4 zile.
Eeeee… să vezi tu chin!!! Tatăl şi Fiul, şi Duhul Sfînt nici că puteau găsi o pedeapsă mai mare pentru umila lor slugă. M-am trezit într-o dimineaţă cu un piţigăiat şi un piuit în loc de vocea mea gravă de obicei. Chinul a fost de două ori mai mare cu cît şi nervii mei au avut de suferit sărmanii cînd mă tot ofticam să scot vreo ruptură de ocară la adresa băieţilor mei (aceştia fiind soţul şi fiul), iar aceştia se tăvăleau de rîs.Ei să nu ma fac eu roşie la faţă şi neagră în cerul gurii de oftică?!
Acum am simţit cum îţi ies cuvintele prin tempane, prin pupile, prin frontanelă (special deschisă pentru speciala ocazie), numai prin coardele vocale, nu!
Începe să îmi revină vocea, dar episodic. Ştiţi cum e? E ca în post, cînd e dezlegare la peşte. Aşa mai jinduiesc după căşlegi, cînd va fi şi dezlegare la …limbă…
Oricum, o să iau lecţii pentru cei cu deficienţe de vorbire, nu de alta, dar cum aş mima eu sensul cuvintului “păduchios, păduchios, păduchios”?!
Explore posts in the same categories: bîrfoteca
mai 31, 2010 la 12.00
Ha ha ha ha. Ești tare Kipărușule. Am ajuns la concluzia că mă bucu când femeile sunt răgușite. Nu le doresc așa ceva dar tare mă bucur când n-au voce.
mai 31, 2010 la 12.00
asta nu ma mira deloc!!! sotul si-a dat si el cu parerea la acest capitol!
iunie 1, 2010 la 12.00
Și car a fost părerea soțului?